O nebunie de spectacol românesc la Lisabona

Folia_final_bailarinos atoresAi zice că, atunci când şi-a conceput ultimul mare spectacol (Folía, Shakespeare & Co.), maestrul Gigi Căciuleanu a vrut, intenţionat, să facă cu ochiul publicului portughez. Asta pentru că, deşi în substanţa lui vizibilă, baletul său trimite doar la opera marelui Will, la bufoni, bufonade şi nebunie, referirea la “folia” aduce aminte cunoscătorilor că aceasta denumea un dans inventat în Portugalia secolului XV, a cărui temă a inspirat variaţiuni, în decursul secolelelor, unui număr de circa 150 de compozitori, de la Lully la Rahmaninov.

Cu sau fără aceasta trimitere menită să flateze orgoliul lusitan, spectacolul lui Gigi Căciuleanu a făcut la Lisabona săli pline şi a stârnit, cu precădere în rândul publicului tânăr, un entuziasm pe care îl mai vezi, aici, doar în gradenele marilor competiţii sportive.

Invitat a doua oară la Lisabona de către Institutul Cultural Român, după succesul repurtat anul trecut în acelaşi spaţiu cu spectacolul Ta Ra Ta Tam, după opera lui Caragiale, Gigi Căciuleanu a poposit pe scena Teatrului Naţional Dona Maria II, înarmat cu un serios capital de simpatie şi cu dezinvoltura pe care ţi-o oferă sentimentul că “eşti ca acasă”. Pe de-o parte. Pe de alta, cu povara, provocatoare, a unei mari responsabilităţi: anunţate cu aproape două săptămâni înainte în marile cotidiene lisaboneze, în presa audio-vizuală, dar şi prin sute de afişe stradale şi bannere, spectacolele erau aşteptate cu sufletul la gură. Dacă reacţia publicului, după reprezentaţii, a vorbit, prin ovaţii, cât se poate de limpede despre interacţiunea cu spectacolul trupei “Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”, credem că este deosebit de interesantă şi opinia post-spectacol a marelui nostru coregraf (opinie consemnată de jurnalista Maria Sîrbu, într-un interviu): “Teatrul acesta ne aduce deja noroc, ne atrage. Tocmai am vorbit cu directorul de aici care ne-a felicitat şi ne-a spus că ne mai aşteaptă şi că ar fi foarte frumos să revenim chiar pentru mai multă vreme: e posibil să avem o rezindenţă, să lucrăm aici. E undeva la capătul Europei şi noi venim din al capăt al Europei. Parcă facem şpagatul între România şi Portugalia. Ne asemănăm un pic şi cred că ne convine publicul şi noi îi convenim publicului de aici. E vorba de latinitatea noastră: are ritm şi melodie. Limbile sunt armonioase. Şi pe acest tărâm ne întâlnim cu portughezii. Chiar dacă ei nu înţeleg limba noastră şi noi nu o înţelegem pe a lor, pe undeva vorbim din aceleaşi străfunduri”.

La finalul fiecărei reprezentaţii, Gigi Căciuleanu, prezent pe scenă în mijlocul tinerei sale trupe, toţi dans-actori expresivi şi plini de verva unui talent de o uluitoare prospeţime, a explicat, într-un dialog inedit, celor din sală tâlcurile tablourilor sale dansante, nepierzând ocazia să vorbească despre cultura română în general şi despre mecanismele coregrafice pe care le-a pus în mişcare pentru realizarea acestui spectacol.

Reprezentaţiile au avut loc la Lisabona în 15 şi 16 noiembrie, la sala Garrett a TDNM II. Din distribuţie au făcut parte Cristian-Daniel Osoloş, Rasmina Călbăjos, Alexandru-Mircea Calin, Lari Cosmin Giorgescu, Lucile Julaud, Ştefan Lupu, Ioana Macarie, Ioana Marchidan, Adrian Nour, Arcadie Rusu, Diana Spiridon. Decorul şi costumele au purtat semnătura Corinei Grămoşteanu, iar muzica (o altă, inspirată, variaţiune pe tema “foliei” medievale portugheze) pe cea a lui Paul Ilea.

sursa: Institutul Cultural Român de la Lisabona

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *